Sarbatori fericite tuturor!

Si ne auzim dupa Anul Nou!

Distractie Frumoasa tuturor si sa ne auzim sanatosi intr-un an nou, mai bun!

Secrete, parfum de greseli

Secrete,

Ah, blestemate…

Vă păzesc unii

Ca pe nestemate.

Ceva de-ascuns…

Pentru cât timp?

Simt parfum de greșeli..

Să plec să mă plimb?

Da, plec.

Plec din cauza secretelor.

Plec pentru că vreau linişte

Şi n-o găsesc în preajma lor.

Secrete,

Ah, mă chinuiţi!

Fie mai devreme, fie mai târziu

Răniţi!

Redescoperind placerea de a citi

Am reusit in sfarsit sa-mi fac timp pentru citit, de-o saptamamna si de cand am inceput, nu ma mai pot opri.
Am citit deja din "The Vampire Diaries" primele 4 carti si intentionez ca pana la Craciun sa termin si a cincea carte, cel putin.

E grozav sa incerci sa-ti faci timp pentru ceea ce itiplace. Descoperi pe urma ca sunt atatea lucruri inutile care-ti ocupa timpul.

Imi spunea cineva acum vreo doua saptamani ca e este inutil sa citesti, ca oricum uiti tot ceea ce ai citit si nu te ajuta cu nimic. Cred ca asta este si motivul pentru care m-am "fortat" sa-mi fac mai mult timp sa citesc nu doar 20-30 de pagini pe saptamana.

Si am redescoperit bucuria de a evada din realitate!

Omul de candva

Azi s-a trezit animalul din mine,

Avid de putere şi de bani.

Nu mă mai lasă să văd ce-i rău sau bine

Şi mă-nconjoară de duşmani.

Azi s-a trezit! Şi e mai treaz ca niciodată!

Aştepta ocazia şi a găsit-o.

Degeaba-mi caut voinţa îngropată,

Animalul mi-a nimicit-o…

Azi a murit şi omul de cândva

Ce nu trebuia să moară vreodată.

A murit după ce fericirea i-a fost luată,

Iar omul acela s-a pierdut cu totul în a uitării groapă.

Ma uit asa, cu durere, cand vad cum o mare parte a populatiei Romaniei se apropie de analfabetism, cum ne indreptam spre ceea ce e mai comod si suntem cararcterizati din ce in ce mai tare de indiferenta. De indiferenta fata de altii, de indiferenta fata de noi insine dar si de indiferenta fata de copiii nostri.

Nu inteleg cum poti lasa asa, in aer, viitorul propriu sau pe cel al copiilor tai. Cum poti sa fii indiferent fata de fiintele pe care le-ai facut?

Si asta nu e tot... ma socheaza sa aud ca o fetita in clasa a VII-a a facut avort, ca o fetita de clasa a VIII-a s-a mutat cu prietenul. Ma socheaza pe mine... si nu pot sa nu ma intreb cum de parintii acestor copile nu au nimic impotriva, sunt pasivi.

Ma uit in jurul meu si vad copii scapati de sub control, pierduti definitiv pentru ca parintii nu actioneaza asa cum trebuie si asa cum se cuvine. Ma uit in jurul meu si vad parinti manipulati de copii, parinti condusi de copii care au speculat si le-a mers. Asta dovedeste doar ca parintii din ziua de azi nu prea merita sa fie parinti. Poate doar vreo 40%.

Nu exista scuza pentru a-ti neglija copilul, pentru a-l rasfata si a-l transforma intr-un pierde-vara lipsit de respect sau bun-simt. Nu exista scuza pentru parintii care nu stiu ce inseamna "cei 7 ani de acasa" si nu stiu sa ofere educatia minima copiilor lor.

Asta e un subiect inepuizabil, in care pot veni cu zeci de cazuri in care parintii nu merita sa fie parinti sau copiii ar avea nevoie de lanturi si o carte de bune maniere (cu toate ca sustin democratia).

O filosofie proprie a iubirii

Discutăm filosofic

percepțiile noastre asupra iubirii,

amintind diverse tactici,

tehnici și strategii,

îi înțelegem scopul potenţator în procesul autocunoașterii

şi-i găsim puncte slabe, puncte forte,

dezavantaje şi beneficii.

Amintim de prestigiul acestui sentiment

şi realizăm dement,

interconexiuni:

îi atribuim o implicaţie deplasată

ce provine din motivaţia negativă,

necurată;

o absolvim de vină;

o plasăm la polul opus fața de rutină;

încercăm să-i înțelegem rostul, menirea

şi-i acordăm o dinamică

ce-o face aproape intangibilă.

La sfârșit concluzionăm:

iubirea-i cea mai instabilă forță cunoscută,

dar la final, merită.

Toţi ne dorim, râvnim

să fim iubiţi şi să iubim.


ALTE PARERI DESPRE IUBIRE SAU DESPRE CUM IUBIM?
There's no wrong answer! I think...
 

In urma cu lista de lectura

Devine din ce in ce mai greu sa-mi fac timp de lectura. Asa ca astazi voi sacrifica scrisul in favoarea lecturarii "The Vampire Diaries - The Awakening". Sper ca pana la sfarsitul anului sa citesc macar 4-5 cinci carti din serie.

Zilele astea imi intorc atentia spre vampiri, varcolaci, magie si supranatural; spre mistic. 

Stiu sigur ca serialul este interesant, pentru ca il urmaresc. Acum sa vedem cum este cartea.

De obicei prefer cartea. Rar se intampla sa gasesc o carte mai putin buna decat filmul. Dar trebuie sa spun ca ecranizarea din 2005 pentru "Mandrie si prejudecata" este geniala.

Mai multe despre asta, cu alta ocazie.

Now, I shall go back to reading!

Back to writing prose

A trecut ceva de când n-am mai scris proză, literatură, în adevăratul sens al cuvântului!

Lăsând de-o parte articolele scrise pentru câteva publicaţii şi sceneta-parodie pentru concursul de Halloween de anul trecut, am lăsat în ultimii doi ani pur şi să se piardă idei frumoase (nu zic bune, încă nu mi-am intrat în mână) sau nu le-am dus până la capăt. Multe zac, pline de lacune, în caiete abandonate, prăfuite, care aşteaptă să fie ridicate iarăşi spre a fi prelucrate.

Astăzi, în schimb, forţându-mă să scap de acest obicei urât, am reuşit să transform ideea în plan (care este în lucru) şi să adaug detalii. Am găsit soluţii pentru fiecare gol! (surprinzător!)

Am făcut ceea ce era mai greu pentru mine! Am trecut de ceea ce-mi punea probleme, de partea grea. Acum mai rămâne doar să "îmbrac" ideea în cuvinte potrivite.

Este atât de puternic sentimentul de a depăşi un obstacol! Ăsta era muntele meu! Şi acum sunt acolo, sus! Lumea se vede altfel! E colorată! Şi a mai dispărut un nor de pe cerul meu!

Se pare că până la urmă dorinţa mea pentru acest sfârşit de an se îndeplineşte! Sper că asta nu va fi singura bucată literară terminată înainte de 31 decembrie!  Sunt încântată că Moş Nicolae a venit la mine cu inspiraţie! Asta era cel mai frumos cadou pe care mi-l putea aduce (în afara unei valize cu 2.000.000 de euro)! 

Am abuzat puţin de "!" dar sunt chiar ÎNCÂNTATĂ.

Voi ce spuneţi? Este ceva ce v-aţi dorit pentru acest sfârşit de an şi s-a împlinit? Ce cadou deosebit v-a adus Moşul? Spuneţi-mi mâine, după ce ajunge şi pe la voi!

Sărbători fericite!

Minciuni intentionate

Te-am minţit cu intenţie;

Te-am minţit ca să ştii şi să simţi

Ce înseamnă pentru mine faptul că mă minţi.

Si dacă e nevoie, voi mai minţi.

Te-am minţit aşa cum m-ai minţit şi tu,

Dar eu am făcut-o pentru că-mi pasă

Şi vreau să ştii ce simt şi vreau să-ţi pese.

Nu ai de ce să-mi spui tu mie că sunt falsă!

Nu te-am minţit de dragul de a te răni;

Asta vreau cel mai puţin!

Mai bine-mi torn un pahar de otravă!

Decât să te văd că suferi, mai bine beau venin!

Te voi minţi din nou când vei uita că doare

Şi-ţi voi spune că te-am minţit.

Acum… îmi cer iertare

Şi te rog să nu mă mai faci să mint!

Mai există oameni care mai citesc

Sunt fericită să descopăr ca încă mai există oameni care mai citesc! Pacat că sunt atât de puţini, totuşi!

Poate în timp se vor mai "contagia" şi alţii, dar mai ales tinerii; sper că se vor întoarce spre cărţi, spre cultură, spre visare şi frumos, spre imaginaţie şi lumi ireale.

Pentru că a citi o carte îţi oferă atât cele enumerate mai sus cât şi nenumărate posibilităţi de a evada din cotidian, de a intra într-o lume nouă, de a descoperi şi de a învăţa.

Prea puţini oameni MAI AU TIMP SĂ CITEASCĂ (spun ei). De fapt, nu timpul ne lipseste, ci voinţa. Suntem prea comozi, prea indiferenţi, prea dezinteresaţi. Nu ne mai preocupă cultura şi cu ataât mai puţin cărţile. Astăzi, cel mult citim ziare şi cartţ care ne preocupă dintr-un anumit motiv sau altul, care nu implică simpla plăcere de a evada din cotidian. Nu mai citim din plăcere, pentru frumos, de dragul lumii ce urmează a fi descoperită.

Ma întreb câţi din tinerii de azi citesc altceva în afară de lista de lecturi pentru liceu (lista, nu şi cartile ;) ar fi prea mult) şi bloguri despre dramele adolescentine ce vor fi uitate mâine.

Şi mă mai întreb încă ceva: cum ar fi lumea fără cărţi ? Cum ar fi lumea fără atât de multe alte lumi în care să ne refugiem atunci când lumea noastră nu e aşa frumoasă?

Nu aş vrea să aflu. Îmi place lumea asta  puţin mai mult pentru că pot citi, spre a găsi un moment de linişte. Nu o să neg utilitatea calculatorului şi a internetului dar cărţile au locul lor în lumea mea.

"Cartile sunt cei mai tacuti si mai constanti prieteni; sunt cei mai accesibili si mai intelepti consilieri si cei mai rabdatori profesori." Charles W. Eliot

Confirmare

Nu neg că te-am iubit

Sau c-am avut nevoie de iubirea ta.

Nu neg că am minţit

Ca să-ţi captez atenţia

Şi crede-mă când îţi spun

Că n-am minţit când te-am iubit

Şi-am preţuit atât iubirea ta!

Mai mult decât ai preţuit-o tu pe-a mea!

Nu neg că ţi-am greşit.

Şi ţi-am greşit destul de tare!

Nu neg că am avut nevoie sa primesc

A ta iertare.

Nu neg dorinţa mea nebună:

Vreau libertate!

Dar nici nu pot nega nevoia

De-a te ţine strâns în braţe.

Nu neg că doare tare indiferenţa ta.

Nu neg că-ţi vreau atenţia.

Nu pot să spun că nu-mi lipseşti

Şi nici nu vreau să cred

Că nu mă mai iubeşti.

Nu neg că aş greşi din nou

Primindu-te în viaţa mea!

Nu neg c-am suferit

Şi nici nu pot nega

Că nu am învăţat nimic

Din toate astea.

cât valoreaza efortul intelectual

Desi credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde in Romania, inca sunt surprinsa. Si din ce in ce mai tare! Si doar in mod negativ, din pacate.

Imi deschid mailul sa vad ce oferte de lucru am azi, ca nu vreau sa stau  sa ma uit pe pereti in timpul ramas. Mi s-a luat deja de uitat la filme proaste si la reluari. Si am o oferta pe media/comunicatii destul de interesanta. Scriitor/editor de articole. Nu e ceva greu... nu pentru mine, cel putin... Si ma si gandesc: "in sfarsit un lucru pe care l-as face cu placere, sa-mi dau cu parerea" ;) Si ma apuc sa citesc detaliile. Mai, mai sa aplic la job cand vad: 3 Ron articolul de 300 de cuvinte. 3 ron? Cat? Ha!

Asta e tare! De ce nu scriu in dreptul ofertei: voluntariat? Practic asta si e!

300 de cuvinte nu sunt mult, le scrii repede si usor. Nici nu-ti dai seama cand le-ai scris, dar 3 ron? Inca sunt socata!

Sa iti vinzi cuvintele, ideile, parerile pe 3 ron!

Sunt revoltata!

Mai bine le dau pe gratis decat pe 3 lei.

Prefer sa scriu pe blog decat sa scriu pentru o revista/ un site care ofera cu atata generozitate 3 lei!

Asta e bataie de joc la adresa inteligentei! Banul rade in fata inteligentei! Nu m-as cobori atat de jos nici daca as sti ca un prim articol i-ar impresiona cat sa imi ofere un salariu de 1000 de euro pe luna. Si nu pot sa cred ca exista persoane care accepta asa ceva. la oferte similare exista intre 100 si 1500 de aplicatii.

In Romania munca intelectuala nu e apreciata deloc. Profesorii au salarii de nimic, traducatorii si interpretii practica tarife mult sub ceea ce este stipulat(ca sa nu mai vorbim de valoarea reala a muncii lor), scriitorii sunt subapreciati.

Un alt exemplu: traducatorii/interpretii. Prin lege este stipulat pentru aceasta categorie din care fac si eu parte, fara a profesa (din acelasi motiv pentru care nu as face nici munca de scriitor) ca tarifele unui traducator sa inceapa de la 30 ron/pagina(2000 de cuvinte traduse). Dar si traducatorii si interpretii isi vand munca atat de ieftin, pe nimic! Exista traducatori care au tarife de la 5, 9-10 lei/pagina, care isi vand ore din viata pe nimic.

Munca unui traducator e titanica: traducere, dictionare, documentare, verificare, revizie, redactare.

Si ca sa fie treaba treaba statul iti impoziteaza dreptul de autor cu 40% daca nu ma insel. Dar ce, statul a gandit cu mine, a muncit cu mine, imi face vreun fel de favor pentru a ma ajuta? De ce intelienta este exploatata iar prostia incurajata?

Bineinteles ca asta este o intrebare retorica, de prisos, atunci cand vine vorba de Romania!

Ma revolt impotriva exploatarii muncii intelecuale doar pentru ca se poate!  SI sunt revoltata impotriva celor care se coboara atat de jos si se subapreciaza, incurajand aceasta practica!

Mai sunt multe de spus, acesta nu e un subiect epuizat si cu siguranta nici in 100 de ani inteligenta nu va fi apreciata in Romania asa cum trebuie!

E frustrant sa vezi ca nu exista apreciere pentru proprietatea intelectuala. Dar e si mai frustrant faptul ca persoanele care au abilitati creative sau isi castiga existenta in baza abilitatilor intelectuale nu se apreciaza asa cum trebuie.

Implicatiile limbii materne

Am participat, ocazional, la concursuri nationale de poezie, in speranta ca voi primi feedback si spre a-mi invinge acea idee de "nu's eu mai buna ca altii!". Si am stat cumintica pe margine, si am vazut ca nu primesc niciun fel de feedback, am observat cum "POETII" contemporani isi impart intre ei aceste trofee si diplome la care aspiram si eu. Si le-am analizat scierile si ideile.

Si ma miram eu de ce nu sunt intre acesti poeti, de ce nu apreciaza nimeni randurile alea in care imi turnasem sufletul  pentru a face totul cat mai artistic...

Si tot singura am aflat raspunsul, dupa ce am analizat tot! 

Pai daca nu sunt o dementa care incearca sa reinventeze termenul de POEZIE! Pai de-aia! Ca nu te poti numi poet contemporan in 2011 daca nu scrii cele mai mari aberatii, ca si cum ai fi drogat, fara ritm, rima, masura, fara figuri de stil care sa nu implice personificarea (singura folosita de acesti "poeti").

Asta este un atac nu doar asupra acestor minunati poeti, ci si asupra acelora care se numesc poeti cu experienta, critici literari si care nu se revolta atunci cand vad aberatii scrise sub forme ciudate pentru a parea interesant textul. Mai mult, nu se revolta nici atunci cand acel minunat text din fata ochilor este plin de greseli gramaticale, de sintaxa sau chiar cu dezacorduri.

Ne revoltam impotriva starii economice si politice actuale a tarii si nu ne revoltam asupra celor care se numesc reprezentanti artistici ai Romaniei de azi, reprezentanti culturali ai Romaniei de azi.

Ridicam in slavi un text pe care nu-l putem descifra din niciun punct de vedere si in care s-au strecurat greseli, ironizam clasicul si ignoram regulile, ca deh!, asa e "Cool" azi. Si cate poezii in care cuvinte precum "cool" si "misto" sau "naspa" (cu scrieri chiar mai "elevate" de exemplu: nashpa, mishto) sau cuvinte in care sunt folosite grupuri "TZ" in loc de  Ţ nu existsa si sunt ridicate la rangul de "arta contemporana".

Te-ai resemna, tu, una bucata nebuna care scrie poezii ca pe vremurile de mult apuse (din toate punctele de vedere, inclusiv artistic-literar) daca te-ar ignora si restul lumii(in sensul de planeta, populatie a planetei).

Ei, dar cand tu, aceasta una bucata nebuna care scrie poezii ca pe vremuri atat in romana cat si in engleza si franceza, esti publicata in America si felicitata pentru felul de a scrie in engleza poezii, cu toate ca nu esti nativa, te intrebi ce Dumnezeu e in neregula cu poeziile tale in limba romana. Si dupa o analiza profunda, realizezi ca de fapt este o diferenta de mentalitate si aspect, nu poeziile sunt problema ci aceia carora le-am trimis spre analiza.

Nu e vorba ca  nu reactionez bine la critici negative (hai, fie, e si asta, ca sa fiu si mai ironica) dar abia acum inteleg de ce ne plecau din tara artistii in secolele trecute. Poate dupa ce o sa mor (nu cred ca-i departe momentul din cauza dependentei de cafea si Cola) o sa fiu recunoscuta. 

Nu ma intereseaza daca sunt apreciata sau nu de romani. Nu asta e ideea. Ma uimeste cum doar cei incoerenti sunt remarcati. Cred ca in afara de mentalitate, Romania mai are si o eroare de perceptie.

Cam asta este situatia artistica in Romania: arta noastra e un caine prins sub o roata de masina, care isi da duhul in cel mai urat fel cu putinta. Si cel mai dureros. Si in acelasi timp, e chinuitor pt unii si indiferent pt altii.

Romania are un grad de civilizatie care te face sa plangi. Decat sa asculte o balada plina de sensibilitate si cuvine placute, un unghi nou asupra unei idei, 3/4 din pustimea romana asculta o manea cu dezacorduri pentru ca trateaza singurele teme de interes pentru ei: parasit, lauda fata de propriul succes, narcisismul sau nevoia de a te lauda ca ai bani.

So, Romania, daca tu crezi ca esti prea buna pt mine, afla ca eu chair sunt mai buna decat Tine,  tu , cea care esti astazi.

Si o sa ma scuzi ca nu am scris cu diacritice cat timp te-am criticat doar pentru faptul ca pana in momentul in care am mentionat asta, nici macar n-ai observat. 


Asta, pentru partea aceea a Romaniei care stie ce's diacriticele si pentru cei  care STIU sa citeasca.

Poezia contemporana vs. Poezia clasica

Imi place poezia. Sa scriu, sa citesc. Ma ajuta, imi face bine.

Dar de cand am inceput sa citesc poezie contemporana ma intreb cine s-a gasit sa schimbe sensul cuvantului "poezie". Pentru ca nu mai vad in poezia "moderna" nimic din sensul cuvantului poezie. 

Dictionarul explicativ scolar imi zice: Poezie - arta de a exprima idei si sentimente prin versuri, intr-un limbaj figurat si metaforic, cu ritm, rima. O definitie de pe net zice ca: "Poezia este creatia literara care exprima ori sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, o stare sufleteasca, apeland la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, avand - din punct de vedere formal - armonie si ritm." - http://literaturaromana.g0.ro/article/poezia-40-1.html .

Cred ca poezia mederna s-a modernizat intr-atat incat sa renunte la toate elementele alea inutile ca ritm, rima, masura, si sa devina proza cu caracter filosofic scrisa sub forma unei poezii. 

Hai, nu am cerut opinia nimanui, nu mi-au fost criticate poeziile de nimeni pana acum, dar cred ca inca mai seamana a poezii. Am pastrat elementele traditionale, nu toate in fiecare poezie, dar incerc sa fac versurile mele ca o poezie, nu ca pe o cugetare scrisa in forma poetica. Altfel, ne-am trezi ca tot ceea ce spunem e o poezie, iar tot ce am scris eu aici, daca ii schimb asezarea in pagina, devine un lung poem pe tema schimbarii in poezie cu implicatii asupra sufletului. 

Sunt de acord. Versul alb e vers alb. Dar  versul alb are ceva... deosebit...are ceva in comun cu "arta de a exprima idei si sentimente prin versuri, intr-un limbaj figurat si metaforic", chiar daca nu are rima.

Ne place sa ne numim artisti, creatori, poeti. Dar unde e activitatea artistica daca nu lucrezi sa captezi acea imagine pe care vrei sa o arati tuturor in forma in care ar trebui sa fie? Ce farmec mai are creatia daca e atat de usoara incat orice conversatie la telefon devine poezie? Unde mai e straduinta de a exprima ceea ce simti ingradit, limitat de elementele de versificatie si unde e multumirea cand ai reusit? 

Ne-am cam luat-o in cap cu "romanul s-a nascut poet". Nu e asa usor sa scrii. Sau poate e, daca te intereseaza cantitatea versurilor si nu calitatea, mesajul pe care acestea il transmit sau ar trebui sa-l transmita.

In plus, prezentul, prin atata dezvoltare, si atata informatie ar trebui sa ofere noi viziuni si idei. Avem despre ce scrie, putem fi originali, dar nu ne mai tenteaza creatia, nu ne mai provoaca.

Raman fidela elementelor de versificatie. Poate sunt si putin demodata, dar imi pastrez inclinatia spre simbolism. Nu tot ce e nou si modern este neaparat si bun. Sau, in cazul asta, de calitate.

Iubire vanata

Am alegat spre tine,

dar nu am găsit ce căutam.

Am încercat apoi să plec,

dar mă-nvăţasem să te am.

Şi te-am avut al meu

Şi te-am pierdut apoi,

De multe ori tu, propriu-mi semizeu,

m-ai mai iubit şi m-ai urât

în zilele de vară,

în zilele de toamnă,

şi-n nopţile de iarnă,

în zilele cu gingaşi ghiocei,

în zile cu zăpadă,

cu soare sau cu nori şi ploi.

Într-un moment, fiind lucidă,

am încetat cu lupta mea

şi-am vrut să fug de tine,

dar mă ţineau pe loc

lanţurile şi funiile

cu care ne legasem eu pe noi.

Şi-am devenit din vânător, vânat.

Iar tu, ca aprig vânător

Ce în final a triumfat

m-ai prins tu în capcană

şi din imaginea de amazoană

a mai rămas… ce mi-ai lăsat.

Poezie. Poet. (România)

Acum, când am prins iarăşi imaginaţia de picior si nu voiam să-i mai dau drumul, m-a apucat să caut pe net cuvântul "poezie". Si mă uitam câte persoane scriu poezii, câţi poeţi mai sunt care, la fel ca mine, îşi varsă în versuri sufletul, imaginaţia şi libertatea.  Şi am deschis o pagină la întâmplare să văd şi eu cum se mai numesc poeţii ăştia, cine mai scrie în ziua de azi şi cum mai sună poeziile contemporane.

Toate bune şi frumoase, dar când deschid şi eu secţiunea "members" văd ceva: marea majoritate a poeţilor de pe site-ul respectiv - bărbaţi. Nimic nou nici până aici. Ştim cu toţii că marii artişti au fost predominant bărbaţi. Mi-ar plăcea, totuşi, să cred că nici doamnele nu stau rău la capitolul "imaginaţie". Mai ales că acum femeile deţin şi ele libertatea de exprimare. Şi în plus, parcă doamnele erau mai sensibile. De ce am citit cele mai frumoase poezii la domni?

Nu îmi place să o spun, dar întrucât o gândesc: încă suntem în urmă la cam multe capitole....

Aş vrea să văd că se mobilizează şi sexul feminin să primăm în ceea ce priveşte literatura.

Acum citesc Flaubert şi Thomas Hardy. Clasicii au fost domni. Unde sunt doamnele? Ultima carte cunoscută scrisă de o autoare a fost "Twilight" acum vreo doi ani. De atunci am citit numai opere de autor.

Nu e o competiţie, dar ar fi frumos sa câştigăm. ;)

Eu scriu de drag, de placere, pentru linişte, pentru că versurile şi rimele nu-mi dau pace, pentru că sunt "ameninţată" şi "fugărită" de versuri, iar singurul fel de a scăpa şi de a-mi găsi liniştea este să le pun pe foaie, sau  mă pun ele pe mine jos. E ca o luptă. Oare femeile nu au nimic de exprimat, nu au nimic de transmis?

Eu cred că au. Şi sper să văd mai multe creaţii semnate de autoare , nu doar de autori.

Gânduri şi cuvinte

E timpul să rupem tăcerea,

            Să ne deschidem sufletele, să spunem ce simţim.

Vreau să mă dezbrac de cuvinte,

            Să le amestec, să le combin,

            Să le strig, fără teamă, pe stradă,

            Pe ziduri să le imprim,

            Sau să le pun pe hârtie.

Vreau pe piele să-ţi pot scrie

                        Mii şi mii de rânduri;

Vreau să te îmbrac în ale mele gânduri:

            În tot ce vreau să spun, dar nu pot,

            În tot ce pot să spun, dar nu vreau.

                                    Tu vrei să-mi spui ceva?



Poezie publicata in Oglinda Literara, nr. 119

Ani, azi, acum

Cred că fiecare vârstă are avantajele şi dezavantajele ei, momente bune şi momente rele. 

Şi mai cred că ar trebui să ne bucurăm de viaţă, doar că uităm prea repede ce înseamnă să trăim cu adevărat. Trecem prin fiecare etapă a vieţii cu gândul la o altă etapă. În copilărie ne dorim să fim adolescenţi sau adulţi. În adolescenţă vrem doar să scăpăm de toate frământările noi, ca adulţi nu ştim cum să fugim de griji, îndatoriri şi obligaţii, la bătrâneţe am vrea să fim copii şi să o luăm de la capăt.  
E în firea umană să vrem ceea ce nu putem avea, atunci când ne dorim.

Observ că nu mai ştim să preţuim lucrurile mărunte care dau savoare vieţii, ne pierdem timpul cu capul în nori, tânjind după diverse, fără a face eforturi să obţinem ceea ce ne pofteşte sufletul.

Mai rău e că renunţăm înainte de a încerca. Ne dăm bătuţi, abandonăm idei chiar fără a încerca să le transformăm în fapte şi realitate.

În ziua de azi există o tendinţă clară şi din ce în ce mai pronunţată spre depresie, autocompătimire, pesimism şi negativism. Iar această tendinţă apare la o vârstă destul de fragedă, din copilărie chiar. Părinţii, prea ocupaţi să fie părinţi, inconştienţi, nepregătiţi, îşi lasă copiii in voia soartei, le oferă prea multă libertate, preocupându-se prea puţin de nevoile, cerinţele, educaţia celor pe care ar trebui să-i pună pe primul plan. Ca în toate domeniile există tendinţa asta spre extreme: ori răsfăţ în excesori cicăleală în exces. Dar clar, exces. 

Se uită în permanenţă că ideea este moderaţia. Nu doar în creşterea unui copil, ci în general. Moderaţie. Excesele nu fac bine. 

România de astăzi nu e una frumoasă. Şi nu mă refer la medicină, finanţe, sistem educaţional, turism sau agricultură. Mă refer la educaţia în familie şi la precuparea pentru cei care ne stau alături. România suferă de lipsă de timp. La fel se întâmpla şi cu restul lumii. Dar spre deosebire de restul lumii, noi nu ne cunoaştem priorităţile: fericirea, familia, educaţia copiilor, zâmbetele.

Nu ştim cum să echilibrăm toate lucrurile din viaţa de zi cu zi, adesea sacrificând familia pentru bani sau alte lucruri pe care le considerăm prioritare. Poate că o să spună mulţi ca merg să lucreze pentru familie. Sunt de acord. Şi ai mei au făcut asta, dar tot şi-au aruncat un ochi să vadă cine-mi sunt prietenii, să vadă cum ma descurc la şcoală, dacă am probleme şi cum mă comport în societate.


Asta e problema în ziua de azi: parinţii de azi au copii la vârsta la care ei sunt copii. Cum să poata avea grijă de un copil în mod responsabil un adolescent imatur, încă "necopt"? Părinţii care n-au apucat să se bucure de adolesenţă şi care n-au greşit, care n-au avut probleme, care au "sărit" etape ale dezvoltării emoţionale vor încerca să trăiască aceste momente prin copiii lor. Şi sunt multe, multe alte situaţii.

De aici e derivată altă problemă: educaţia pică azi predominant în grija şcolii, lucru care nu este normal. Dar despre asta, altădată.

Publicare

Astăzi mi-am citit, în sfârşit, poezia publicată în România.

Oglinga Literară, nr. 119, pag. 39.

Limba noastră-i o comoară

sau:

"Noi vorbeşte bine româneşte"

Noi vorbeste romaneste bine! Si scrim si mai bine!

E foarte amuzant sa stai si sa citesti bloguri ... Razi ... Doamne, cat de mult poti sa razi ... Razi cu lacrimi ... Suntem romani ... Dar asta e doar NATIONALITATEA, pentru ca daca stai sa analizezi cat de corect scriem si vorbim romaneste... intai te inchini si apoi te iei cu mainile de par! Oare cum se poate sa fi facut 8-12 clase, unii si Facultatea, si sa faci atatea greseli de scriere ...

In primul rand ma exaspereaza dezacordurile intre subiect si predicat. Nu mai dau exemplu, ca e prea penibil. Apoi pluralul în "i". E strigator la cer sa vezi ceva de genul "am vorbit cu prieteni mei despre asta "si asta pe un blog destul de citit si de apreciat si in foarte multe  ziare in format online sau tiparite. Conteaza CEEA ce spui, dar oare nu ar trebui sa conteze si CUM spui ceea ce ai de spus? Asta cred ca e cea mai intalnita dintre greselile de scriere.

Pe locul doi in topul celor mai mari greseli as trece scrierea cu cratima a cuvintelor de genul sau/s-au, ia/i-a, la/l-a. Grea gramatica limbii române! Bine ca nu vorbim/scriem in limba maternă (a se citi ironic)!

Alt lucru incorect pe care l-am observat e folosirea relativelor care este, daca ma intelegeti! (asta e umor de Litere:))) Nu sunt absurda, cum ar putea crede unii (da, se scrie cu doi de "i"), dar astazi toata lumea scrie bloguri. Dumnezeule ... o naţiune de scriitori! Toti avem ceva de spus, dar nu conteaza si CUM spunem lucrul ala? Pentru ca nu poate nimeni sa faca greselile alea din graba. Se scuza greselile de tastare de genul cuvintelor scrise legat sau a inlocuirii UNEI litere cu alta din greseala; dar nu greselile care tin de gramatica si ortografie ... Daca trebuie si ai ceva de spus, spune lucrul ala corect.

Si cred ca asta e o regula generala: daca faci ceva, fa lucrul ala cum trebuie. Altfel ce rost mai are? Si aici abandonez corectia, nu vreau sa devin si mai aspra. Cel putin nu cu cei care vorbesc si scriu in limba romana. Dar trec la alta categorie: cei care au cam "uitat" limba romana, cei care au spirit de american/englez. Trec la cei pentru care limba romana nu mai prezinta interes. Wake up, pepole, you are still in Romania, you like it or not! :)) Ups, I did it again! Nu pot să cred! :)) Asa ca am putea vorbi romaneste.

Si nu doar noi ne instrainam de limba romana. Toata tara s-a "englezit". În stanga si in dreapta vezi firme de genul "Dana's beautysalon" sau "Barbershop". Dar ce, nu mai avem saloane de infrumusetare si frizeri? Toate bancile noastre sunt "Bank" Si nu mai facem cumparaturi, mergem acum la shopping. Si cam atat si despre "englezii/americanii" autohtoni, nu mai comentez nici despre cei care cred ca limba romana se demodeaza. E ok sa folosesti si expresii sau cuvinte neologice dar nu in si din prostie ... Trebuie să existe o limită! :))Si va spune asta cineva care a terminat franceza-engleza, dar care nu va saluta cu "Bonjour!" sau "Hello!". Daca de mine nu s-a prins microbul asta, cred ca la cei care sufera de asa ceva, mai este o sansa de vindecare. Sper!

Vreun comentariu? Cineva care nu e de acord cu ceea ce spun?
Si asa ca de final, în spiritul criticilor de pana acum, cu umor de Litere si sarcamul + ironia caracteristica mie va spun: "Have a nice day!" si "Talk to you soon!" C Ya! [si: IA]:))

Serbia in imagini

Back from Serbia!

Long road but the landscape was magnificent! The Danube looked great in the sunlight!
One of the next days I should upload some pictures and my impressions, too.

A Short Trip to Serbia

Tomorrow I'm leaving for Serbia, where we have a school partnership. 

Hope to find some interesting ideas on the way, as I am quite out of inspiration these days.

So, next week I should post some pictures and impressions on this meeting, along with my impressions from their visit here. 

Waiting for spring

I’m gonna fall,

Crushing down on a wall,

Getting really hurt.

I’ll step on a sea shell,

Trying to get well,

While thinking about the truth.

And because I’m shy,

I’ll let myself cry

Only when I’ll be alone.

I’ll clean my face,

Looking for a safe place

Where to settle for good

I’ll take out the rage

And I’ll try to change,

Never think about the past.

I’ll give myself a chance

Not to be so tense

And just enjoy the moment.

I’ll stop opening the door

To the unknown.

I’ll just ignore what’s bad.

After living this long fall,

I will leave my crystal ball

And I’ll wait for spring to come.

Impresii din liceu

Impresiile unui fost elev

            Încă îmi amintesc prima zi de liceu… Păşeam pe porţile liceului cu gândul spre un nou început, puţin încurcată pentru că nu ştiam ce mă aşteaptă acolo, întrebându-mă ce poate fi aşa deosebit la acest loc. Toată lumea îmi spunea ca aceasta este cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi eram curioasă ce anume face ca viaţa în liceu să fie aşa deosebită. Dar aşteptând ceremonia de început de an şcolar nu puteam găsi răspunsuri, puteam doar să îmi imaginez. Ştiam doar că urma să îmi petrec patru ani acolo. Şi aşa s-a şi întâmplat: am petrecut patru ani frumoşi, patru ani de neuitat.

            De la prima zi până la ultima am adunat atât de multe amintiri! Îmi amintesc emoţiile primei zile de boboaca, dorinţa de a-mi cunoaşte noii colegi, nedumerirea şi ezitarea, primele conversaţii timide cu noii colegi… Dar cei patru ani de liceu nu ne-a unit doar in calitate de colegi, am legat prietenii, ne-am ajutat unii pe alţii să ne maturizăm, să ne definim personalitatea. Am învăţat împreună valorile care sunt importante în viaţă, am învăţat să alegem.

            Închid ochii pentru o clipă şi mă întorc în timp: în pauzele pe care le aşteptam ca să putem schimba impresii, în orele de curs care ne captivau datorită domnilor profesori care ne fermecau, în timpul lucrărilor de control şi al tezelor, în perioada examenului de bacalaureat. Acum, după ce am trecut de aceste examene şi altele, amintirea emoţiilor înainte de lucrare mă face să zâmbesc. 

            În ceea ce mă priveşte, timpul a trecut incredibil de repede, iar liceul, tot ceea ce presupune liceul – profesorii, colegii, doamna dirigintă - au transformat eleva neîncrezătoare care nu ştia ce aşteptări să aibă de la acea perioadă a vieţii, în „om mare”. Am lăsat în urmă copilăria, păstrând-o în suflet, liceul aducând în viaţa mea o nouă etapă - adolescenţa.

            În ceea ce priveşte studiul, domnii profesori şi-au pus amprenta asupra mea. Trecerea de la şcoala generală la liceu a însemnat profesori noi, care aveau aşteptări de la noi şi care au ştiut să ne motiveze, să ne impulsioneze să învăţăm.  Deşi se întâmpla să mai facem câte o poznă, doamna dirigintă ne ajuta întotdeauna şi avea grijă să evităm cât mai mult problemele. A fost răbdătoare cu o clasă plină de poznaşi; plină de înţelegere pentru adolescenţi visători.  

            De asemenea, domnii profesori ne-au servit ca modele, ca exemple de viaţă. Prin atitudine si devotament ne-au ajutat şi ne-au orientat paşii. Deşi în timpul liceului nu am conştientizat toate aceste lucruri, privind în urmă pot spune că liceul, atât ca perioadă a vieţii cât şi ca loc a fost o premisă importantă în formarea persoanelor care am devenit astăzi. Nu am decât cuvinte de laudă pentru domnii profesori care ne-au învăţat atâtea… După liceu am înţeles că toate aveau un scop.

            O să îmi amintesc tot timpul de sfârşitul liceului… dur şi frumos în acelaşi timp... Se sfârşea un capitol important din viaţa noastră... Urma un alt capitol cu fiecare din noi pe un drum separat… spre maturitate. Nu mai eram copii, nu mai eram la liceu dar avem amintirile plăcute şi admiraţie pentru cei care ne-au ajutat să ne descoperim pe noi.  

Scris pentru revista scolii anul trecut.