Back to writing prose

A trecut ceva de când n-am mai scris proză, literatură, în adevăratul sens al cuvântului!

Lăsând de-o parte articolele scrise pentru câteva publicaţii şi sceneta-parodie pentru concursul de Halloween de anul trecut, am lăsat în ultimii doi ani pur şi să se piardă idei frumoase (nu zic bune, încă nu mi-am intrat în mână) sau nu le-am dus până la capăt. Multe zac, pline de lacune, în caiete abandonate, prăfuite, care aşteaptă să fie ridicate iarăşi spre a fi prelucrate.

Astăzi, în schimb, forţându-mă să scap de acest obicei urât, am reuşit să transform ideea în plan (care este în lucru) şi să adaug detalii. Am găsit soluţii pentru fiecare gol! (surprinzător!)

Am făcut ceea ce era mai greu pentru mine! Am trecut de ceea ce-mi punea probleme, de partea grea. Acum mai rămâne doar să "îmbrac" ideea în cuvinte potrivite.

Este atât de puternic sentimentul de a depăşi un obstacol! Ăsta era muntele meu! Şi acum sunt acolo, sus! Lumea se vede altfel! E colorată! Şi a mai dispărut un nor de pe cerul meu!

Se pare că până la urmă dorinţa mea pentru acest sfârşit de an se îndeplineşte! Sper că asta nu va fi singura bucată literară terminată înainte de 31 decembrie!  Sunt încântată că Moş Nicolae a venit la mine cu inspiraţie! Asta era cel mai frumos cadou pe care mi-l putea aduce (în afara unei valize cu 2.000.000 de euro)! 

Am abuzat puţin de "!" dar sunt chiar ÎNCÂNTATĂ.

Voi ce spuneţi? Este ceva ce v-aţi dorit pentru acest sfârşit de an şi s-a împlinit? Ce cadou deosebit v-a adus Moşul? Spuneţi-mi mâine, după ce ajunge şi pe la voi!

Sărbători fericite!

Mai există oameni care mai citesc

Sunt fericită să descopăr ca încă mai există oameni care mai citesc! Pacat că sunt atât de puţini, totuşi!

Poate în timp se vor mai "contagia" şi alţii, dar mai ales tinerii; sper că se vor întoarce spre cărţi, spre cultură, spre visare şi frumos, spre imaginaţie şi lumi ireale.

Pentru că a citi o carte îţi oferă atât cele enumerate mai sus cât şi nenumărate posibilităţi de a evada din cotidian, de a intra într-o lume nouă, de a descoperi şi de a învăţa.

Prea puţini oameni MAI AU TIMP SĂ CITEASCĂ (spun ei). De fapt, nu timpul ne lipseste, ci voinţa. Suntem prea comozi, prea indiferenţi, prea dezinteresaţi. Nu ne mai preocupă cultura şi cu ataât mai puţin cărţile. Astăzi, cel mult citim ziare şi cartţ care ne preocupă dintr-un anumit motiv sau altul, care nu implică simpla plăcere de a evada din cotidian. Nu mai citim din plăcere, pentru frumos, de dragul lumii ce urmează a fi descoperită.

Ma întreb câţi din tinerii de azi citesc altceva în afară de lista de lecturi pentru liceu (lista, nu şi cartile ;) ar fi prea mult) şi bloguri despre dramele adolescentine ce vor fi uitate mâine.

Şi mă mai întreb încă ceva: cum ar fi lumea fără cărţi ? Cum ar fi lumea fără atât de multe alte lumi în care să ne refugiem atunci când lumea noastră nu e aşa frumoasă?

Nu aş vrea să aflu. Îmi place lumea asta  puţin mai mult pentru că pot citi, spre a găsi un moment de linişte. Nu o să neg utilitatea calculatorului şi a internetului dar cărţile au locul lor în lumea mea.

"Cartile sunt cei mai tacuti si mai constanti prieteni; sunt cei mai accesibili si mai intelepti consilieri si cei mai rabdatori profesori." Charles W. Eliot

Ca de început

Mă numesc Adriana Dascălu.

Sunt profesoară şi am o mare pasiune pentru literatură. Îmi place să citesc foarte mult, mai ales proză şi prefer în schimb să scriu poezie. Susţin poezia tradiţională, cu rimă, deşi nu exclud versul liber.

Vo folosi acest blog pentru a-mi exersa abilităţile literare în speranţa că aceste abilităţi se vor transforma în talent. Voi publica câte ceva din ceea ce scriu, căutând persoane care îmi împărtăşesc pasiunea pentru scris, cerând în acelaşi timp, dacă doresc, să mai zăbovească puţin pentru a oferi o părere asupra textelor.

Vă mulţumesc că aţi trecut pe aici!