cât valoreaza efortul intelectual

Desi credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde in Romania, inca sunt surprinsa. Si din ce in ce mai tare! Si doar in mod negativ, din pacate.

Imi deschid mailul sa vad ce oferte de lucru am azi, ca nu vreau sa stau  sa ma uit pe pereti in timpul ramas. Mi s-a luat deja de uitat la filme proaste si la reluari. Si am o oferta pe media/comunicatii destul de interesanta. Scriitor/editor de articole. Nu e ceva greu... nu pentru mine, cel putin... Si ma si gandesc: "in sfarsit un lucru pe care l-as face cu placere, sa-mi dau cu parerea" ;) Si ma apuc sa citesc detaliile. Mai, mai sa aplic la job cand vad: 3 Ron articolul de 300 de cuvinte. 3 ron? Cat? Ha!

Asta e tare! De ce nu scriu in dreptul ofertei: voluntariat? Practic asta si e!

300 de cuvinte nu sunt mult, le scrii repede si usor. Nici nu-ti dai seama cand le-ai scris, dar 3 ron? Inca sunt socata!

Sa iti vinzi cuvintele, ideile, parerile pe 3 ron!

Sunt revoltata!

Mai bine le dau pe gratis decat pe 3 lei.

Prefer sa scriu pe blog decat sa scriu pentru o revista/ un site care ofera cu atata generozitate 3 lei!

Asta e bataie de joc la adresa inteligentei! Banul rade in fata inteligentei! Nu m-as cobori atat de jos nici daca as sti ca un prim articol i-ar impresiona cat sa imi ofere un salariu de 1000 de euro pe luna. Si nu pot sa cred ca exista persoane care accepta asa ceva. la oferte similare exista intre 100 si 1500 de aplicatii.

In Romania munca intelectuala nu e apreciata deloc. Profesorii au salarii de nimic, traducatorii si interpretii practica tarife mult sub ceea ce este stipulat(ca sa nu mai vorbim de valoarea reala a muncii lor), scriitorii sunt subapreciati.

Un alt exemplu: traducatorii/interpretii. Prin lege este stipulat pentru aceasta categorie din care fac si eu parte, fara a profesa (din acelasi motiv pentru care nu as face nici munca de scriitor) ca tarifele unui traducator sa inceapa de la 30 ron/pagina(2000 de cuvinte traduse). Dar si traducatorii si interpretii isi vand munca atat de ieftin, pe nimic! Exista traducatori care au tarife de la 5, 9-10 lei/pagina, care isi vand ore din viata pe nimic.

Munca unui traducator e titanica: traducere, dictionare, documentare, verificare, revizie, redactare.

Si ca sa fie treaba treaba statul iti impoziteaza dreptul de autor cu 40% daca nu ma insel. Dar ce, statul a gandit cu mine, a muncit cu mine, imi face vreun fel de favor pentru a ma ajuta? De ce intelienta este exploatata iar prostia incurajata?

Bineinteles ca asta este o intrebare retorica, de prisos, atunci cand vine vorba de Romania!

Ma revolt impotriva exploatarii muncii intelecuale doar pentru ca se poate!  SI sunt revoltata impotriva celor care se coboara atat de jos si se subapreciaza, incurajand aceasta practica!

Mai sunt multe de spus, acesta nu e un subiect epuizat si cu siguranta nici in 100 de ani inteligenta nu va fi apreciata in Romania asa cum trebuie!

E frustrant sa vezi ca nu exista apreciere pentru proprietatea intelectuala. Dar e si mai frustrant faptul ca persoanele care au abilitati creative sau isi castiga existenta in baza abilitatilor intelectuale nu se apreciaza asa cum trebuie.

Poezie. Poet. (România)

Acum, când am prins iarăşi imaginaţia de picior si nu voiam să-i mai dau drumul, m-a apucat să caut pe net cuvântul "poezie". Si mă uitam câte persoane scriu poezii, câţi poeţi mai sunt care, la fel ca mine, îşi varsă în versuri sufletul, imaginaţia şi libertatea.  Şi am deschis o pagină la întâmplare să văd şi eu cum se mai numesc poeţii ăştia, cine mai scrie în ziua de azi şi cum mai sună poeziile contemporane.

Toate bune şi frumoase, dar când deschid şi eu secţiunea "members" văd ceva: marea majoritate a poeţilor de pe site-ul respectiv - bărbaţi. Nimic nou nici până aici. Ştim cu toţii că marii artişti au fost predominant bărbaţi. Mi-ar plăcea, totuşi, să cred că nici doamnele nu stau rău la capitolul "imaginaţie". Mai ales că acum femeile deţin şi ele libertatea de exprimare. Şi în plus, parcă doamnele erau mai sensibile. De ce am citit cele mai frumoase poezii la domni?

Nu îmi place să o spun, dar întrucât o gândesc: încă suntem în urmă la cam multe capitole....

Aş vrea să văd că se mobilizează şi sexul feminin să primăm în ceea ce priveşte literatura.

Acum citesc Flaubert şi Thomas Hardy. Clasicii au fost domni. Unde sunt doamnele? Ultima carte cunoscută scrisă de o autoare a fost "Twilight" acum vreo doi ani. De atunci am citit numai opere de autor.

Nu e o competiţie, dar ar fi frumos sa câştigăm. ;)

Eu scriu de drag, de placere, pentru linişte, pentru că versurile şi rimele nu-mi dau pace, pentru că sunt "ameninţată" şi "fugărită" de versuri, iar singurul fel de a scăpa şi de a-mi găsi liniştea este să le pun pe foaie, sau  mă pun ele pe mine jos. E ca o luptă. Oare femeile nu au nimic de exprimat, nu au nimic de transmis?

Eu cred că au. Şi sper să văd mai multe creaţii semnate de autoare , nu doar de autori.

Publicare

Astăzi mi-am citit, în sfârşit, poezia publicată în România.

Oglinga Literară, nr. 119, pag. 39.

Alte veşti bune

Astăzi, când am deschis mail-ul, am găsit confirmarea că mi se vor publica poezii şi în România.

Se pare că în sfârşit, după restul lumii vine şi România. Dar aştept mai întâi să le văd publicate. Abia apoi mă voi bucura pe deplin de această reuşită.