Poezie. Poet. (România)

Acum, când am prins iarăşi imaginaţia de picior si nu voiam să-i mai dau drumul, m-a apucat să caut pe net cuvântul "poezie". Si mă uitam câte persoane scriu poezii, câţi poeţi mai sunt care, la fel ca mine, îşi varsă în versuri sufletul, imaginaţia şi libertatea.  Şi am deschis o pagină la întâmplare să văd şi eu cum se mai numesc poeţii ăştia, cine mai scrie în ziua de azi şi cum mai sună poeziile contemporane.

Toate bune şi frumoase, dar când deschid şi eu secţiunea "members" văd ceva: marea majoritate a poeţilor de pe site-ul respectiv - bărbaţi. Nimic nou nici până aici. Ştim cu toţii că marii artişti au fost predominant bărbaţi. Mi-ar plăcea, totuşi, să cred că nici doamnele nu stau rău la capitolul "imaginaţie". Mai ales că acum femeile deţin şi ele libertatea de exprimare. Şi în plus, parcă doamnele erau mai sensibile. De ce am citit cele mai frumoase poezii la domni?

Nu îmi place să o spun, dar întrucât o gândesc: încă suntem în urmă la cam multe capitole....

Aş vrea să văd că se mobilizează şi sexul feminin să primăm în ceea ce priveşte literatura.

Acum citesc Flaubert şi Thomas Hardy. Clasicii au fost domni. Unde sunt doamnele? Ultima carte cunoscută scrisă de o autoare a fost "Twilight" acum vreo doi ani. De atunci am citit numai opere de autor.

Nu e o competiţie, dar ar fi frumos sa câştigăm. ;)

Eu scriu de drag, de placere, pentru linişte, pentru că versurile şi rimele nu-mi dau pace, pentru că sunt "ameninţată" şi "fugărită" de versuri, iar singurul fel de a scăpa şi de a-mi găsi liniştea este să le pun pe foaie, sau  mă pun ele pe mine jos. E ca o luptă. Oare femeile nu au nimic de exprimat, nu au nimic de transmis?

Eu cred că au. Şi sper să văd mai multe creaţii semnate de autoare , nu doar de autori.