Imi place poezia. Sa scriu, sa citesc. Ma ajuta, imi face bine.
Dar de cand am inceput sa citesc poezie contemporana ma intreb cine s-a gasit sa schimbe sensul cuvantului "poezie". Pentru ca nu mai vad in poezia "moderna" nimic din sensul cuvantului poezie.
Dictionarul explicativ scolar imi zice: Poezie - arta de a exprima idei si sentimente prin versuri, intr-un limbaj figurat si metaforic, cu ritm, rima. O definitie de pe net zice ca: "Poezia este creatia literara care exprima ori sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, o stare sufleteasca, apeland la imagini artistice, la cuvinte cu sens figurat, avand - din punct de vedere formal - armonie si ritm." - http://literaturaromana.g0.ro/article/poezia-40-1.html .
Cred ca poezia mederna s-a modernizat intr-atat incat sa renunte la toate elementele alea inutile ca ritm, rima, masura, si sa devina proza cu caracter filosofic scrisa sub forma unei poezii.
Hai, nu am cerut opinia nimanui, nu mi-au fost criticate poeziile de nimeni pana acum, dar cred ca inca mai seamana a poezii. Am pastrat elementele traditionale, nu toate in fiecare poezie, dar incerc sa fac versurile mele ca o poezie, nu ca pe o cugetare scrisa in forma poetica. Altfel, ne-am trezi ca tot ceea ce spunem e o poezie, iar tot ce am scris eu aici, daca ii schimb asezarea in pagina, devine un lung poem pe tema schimbarii in poezie cu implicatii asupra sufletului.
Sunt de acord. Versul alb e vers alb. Dar versul alb are ceva... deosebit...are ceva in comun cu "arta de a exprima idei si sentimente prin versuri, intr-un limbaj figurat si metaforic", chiar daca nu are rima.
Ne place sa ne numim artisti, creatori, poeti. Dar unde e activitatea artistica daca nu lucrezi sa captezi acea imagine pe care vrei sa o arati tuturor in forma in care ar trebui sa fie? Ce farmec mai are creatia daca e atat de usoara incat orice conversatie la telefon devine poezie? Unde mai e straduinta de a exprima ceea ce simti ingradit, limitat de elementele de versificatie si unde e multumirea cand ai reusit?
Ne-am cam luat-o in cap cu "romanul s-a nascut poet". Nu e asa usor sa scrii. Sau poate e, daca te intereseaza cantitatea versurilor si nu calitatea, mesajul pe care acestea il transmit sau ar trebui sa-l transmita.
In plus, prezentul, prin atata dezvoltare, si atata informatie ar trebui sa ofere noi viziuni si idei. Avem despre ce scrie, putem fi originali, dar nu ne mai tenteaza creatia, nu ne mai provoaca.
Raman fidela elementelor de versificatie. Poate sunt si putin demodata, dar imi pastrez inclinatia spre simbolism. Nu tot ce e nou si modern este neaparat si bun. Sau, in cazul asta, de calitate.
Va multumesc pt trecerea in blogroll, voi intoarce serviciul.
ReplyDeleteReferitor la ce a ajuns poezia, de acord cu dvs.
Oliviu Craznic
In cazul asta, ma alatur si eu categoriei de "demodati". Eu cred ca asa-zisa tendinta de modernizare (a se citi renuntare la elementele clasice ale poeziei) este, in fapt, o recunoastere a neputintei. Pentru ca sunt prea putini cei care mai sunt in stare azi sa scrie ca pe vremuri, iar celorlalti le este mai comod sa nu isi dea silinta.
ReplyDeleteSi lucrul asta nu e valabil doar pentru poezie, din pacate. Uite, de pilda, in ultima vreme tot citesc carti de calatorie. Crezi ca m-a captivat vreuna cu adevarat pana acum? Sunt pur si simplu raportari mai mult sau mai putin ilustrative ale unor calatorii in diverse regiuni. Or, din punctul meu de vedere, ca sa poti scrie o carte nu este suficient sa fii calator, trebuie sa ai si oaresce calitati de scriitor. Dar cum tendinta, in zilele noastre, este de a trata totul cu din ce in ce mai multa superficialitate, iata ca astfel de carti prind la publicul tot mai putin pretentios :-( Nu continui pentru ca deja m-am ambalat si nu imi prieste :-))) Sunt sigura ca ai inteles ce am vrut sa zic...
Se pare ca mai sunt voci care adera la aceasta idee. Din pacate, o mare parte din literatura romaneasca este in deriva, nu doar poezia. De jurnalism nu mai vorbesc.
ReplyDeleteEste trist sa vezi cum sute de ani de arta si truda pentru aceasta arta sunt ingropati in asa-numite opere literare.
Este greu de crezut ca se poate mai rau de atat. Dar se poate. Fiind in scoala, pot observa nivelul de creativitate si interesul pentru poezie sau arta al generatiilor viitoare.
Ne apropiem de o Apocalipsa a poeziei.
Foarte frumos și curajos articolul și, deopotrivă, comentariile. Poezia este sensibilitate, vibrare, transpunere în lumea emoțiilor pe o temă clară și logică, fără să fie nevoie să stai cu dicționarul în mâna pentru a înțelege ce a dorit să exprime poetul modern. De altfel, poezia se adresează publicului larg și are un rol educativ pe plan intelectual și afectiv. Nu trebuie îndepărtată de la nivelul la care au adus-o iluștrii noștri poeți, deoarece nu ar mai fi "un fagure de miere", ci un fagure de "fiere".
ReplyDelete