Impresii din liceu

Impresiile unui fost elev

            Încă îmi amintesc prima zi de liceu… Păşeam pe porţile liceului cu gândul spre un nou început, puţin încurcată pentru că nu ştiam ce mă aşteaptă acolo, întrebându-mă ce poate fi aşa deosebit la acest loc. Toată lumea îmi spunea ca aceasta este cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi eram curioasă ce anume face ca viaţa în liceu să fie aşa deosebită. Dar aşteptând ceremonia de început de an şcolar nu puteam găsi răspunsuri, puteam doar să îmi imaginez. Ştiam doar că urma să îmi petrec patru ani acolo. Şi aşa s-a şi întâmplat: am petrecut patru ani frumoşi, patru ani de neuitat.

            De la prima zi până la ultima am adunat atât de multe amintiri! Îmi amintesc emoţiile primei zile de boboaca, dorinţa de a-mi cunoaşte noii colegi, nedumerirea şi ezitarea, primele conversaţii timide cu noii colegi… Dar cei patru ani de liceu nu ne-a unit doar in calitate de colegi, am legat prietenii, ne-am ajutat unii pe alţii să ne maturizăm, să ne definim personalitatea. Am învăţat împreună valorile care sunt importante în viaţă, am învăţat să alegem.

            Închid ochii pentru o clipă şi mă întorc în timp: în pauzele pe care le aşteptam ca să putem schimba impresii, în orele de curs care ne captivau datorită domnilor profesori care ne fermecau, în timpul lucrărilor de control şi al tezelor, în perioada examenului de bacalaureat. Acum, după ce am trecut de aceste examene şi altele, amintirea emoţiilor înainte de lucrare mă face să zâmbesc. 

            În ceea ce mă priveşte, timpul a trecut incredibil de repede, iar liceul, tot ceea ce presupune liceul – profesorii, colegii, doamna dirigintă - au transformat eleva neîncrezătoare care nu ştia ce aşteptări să aibă de la acea perioadă a vieţii, în „om mare”. Am lăsat în urmă copilăria, păstrând-o în suflet, liceul aducând în viaţa mea o nouă etapă - adolescenţa.

            În ceea ce priveşte studiul, domnii profesori şi-au pus amprenta asupra mea. Trecerea de la şcoala generală la liceu a însemnat profesori noi, care aveau aşteptări de la noi şi care au ştiut să ne motiveze, să ne impulsioneze să învăţăm.  Deşi se întâmpla să mai facem câte o poznă, doamna dirigintă ne ajuta întotdeauna şi avea grijă să evităm cât mai mult problemele. A fost răbdătoare cu o clasă plină de poznaşi; plină de înţelegere pentru adolescenţi visători.  

            De asemenea, domnii profesori ne-au servit ca modele, ca exemple de viaţă. Prin atitudine si devotament ne-au ajutat şi ne-au orientat paşii. Deşi în timpul liceului nu am conştientizat toate aceste lucruri, privind în urmă pot spune că liceul, atât ca perioadă a vieţii cât şi ca loc a fost o premisă importantă în formarea persoanelor care am devenit astăzi. Nu am decât cuvinte de laudă pentru domnii profesori care ne-au învăţat atâtea… După liceu am înţeles că toate aveau un scop.

            O să îmi amintesc tot timpul de sfârşitul liceului… dur şi frumos în acelaşi timp... Se sfârşea un capitol important din viaţa noastră... Urma un alt capitol cu fiecare din noi pe un drum separat… spre maturitate. Nu mai eram copii, nu mai eram la liceu dar avem amintirile plăcute şi admiraţie pentru cei care ne-au ajutat să ne descoperim pe noi.  

Scris pentru revista scolii anul trecut.