Viaţa se scurge

Se scurg uşor secundele,

Cu toate că sunt grele;

Se scurg spre undeva, nu orişiunde,

Păşind mai repede ca umbrele,

Dar mai încet ca visele ce-apar

În suflet nestatornic şi hoinar.

Se scurg secundele,

Trecând adesea pe la uşa mea,

Prea-ncet, prea repede,

În ritmu-n care trece viaţa mea.

De le-aş pofti să se întoarcă,

Bine-nţeles, vor refuza.

A timpului constantă arcă

Nu-şi va schimba direcţia.

Se duc şi nu se mai întorc,

Oricât de mult aş vrea,

Oricât de mult le - aş plânge,

Căci timpul este viaţă

Şi viaţa nu se-adună,

Viaţa doar se scurge.