Resemnare

Mă las acaparată de nepăsare
Şi nu mai caut portiţe de scăpare
Nici în lacrimi,
Nici în oameni.

Ascund în mine
Urme de pulberi fine
Rămase după înfruntări
Între multe stări.

Macină-n interior
Tristeţe şi mânie. Mă-nfior
De durere, furie!
Ma las în final devorată.

Amalgam de stări...
Ignor vis şi relitate!
Aştept o singură stare:
Sentimentul de resemnare.