Fotografii ale iubirii

Paşi nesiguri, hol întunecat,

Privire în ceaţă, gând negat,

Iubire pierdută, iubire rătăcită,

Raţiune în dubii, nesigură.

Lacrimă, tristeţe, furie…

Optimism – penurie.

Cerere, dorinţă, rugăciune,

Speranţă umbrită de amărăciune.

Ţipăt şi ecou, disperare,

Privirea celorlalţi – nepăsare.

Somn fără odihnă,

Suflet fără vină.

Zâmbet dulce. Sărut?

Îmbrăţişare? Mângâiere?

Clipă, secundă, minut:

Iubire cuprinsă de durere.

Suflet în amăgire,

Frământare fără răspuns,

Dorinţă nerostită de mai bine,

Gând ascuns, de nepătruns.

Of, dulce sărutare…

Sentiment cald de bine…

Privire, tentaţie. Încercare?

Ce ne reţine?

Îmi place Mircea Eliade

Fantasticul, misticul, misterul şi surpriza sunt elementele pe care la caut atunci când citesc. Ador firul narativ al cărţilor cu un timp imprecis sau îndepărtat; o lume într-o perioadă necunoscută, într-o vreme de nerecunoscut, reguli diferite de cele pe care le cunoaştem.

Mircea Eliade este unul din autorii mei preferaţi. Cu toate că l-am descoperit destul de târziu, în liceu am citit cu plăcere şi fascinaţie "Domnişoara Christina", "Nopţi la Serampore", "Nuntă în cer", "Maitreyi" şi "Romanul adolescentului miop".Aceste opere captivante mă fac să păşesc imaginar pe tărâmuri necunoscute şi fascinante, îmi oferă senzaţia copilăriei eterne şi mă fac să zâmbesc.

Mă întreb care ar fi fost impactul lui Eliade daca ar fi fost contemporan şi american... Cred că aşa ar fi fost cu adevărat apreciat la nivel universal. Doar un gând...

Cred că oricare din scrierile lui Eliade ar face filme grozave. Iar acele filme ar atrage,poate, mai mult tineretul spre descoperirea literaturii de calitate. Dar asta e doar părerea mea.

Maci şi măceşi

Viaţa se scurge

Se scurg uşor secundele,

Cu toate că sunt grele;

Se scurg spre undeva, nu orişiunde,

Păşind mai repede ca umbrele,

Dar mai încet ca visele ce-apar

În suflet nestatornic şi hoinar.

Se scurg secundele,

Trecând adesea pe la uşa mea,

Prea-ncet, prea repede,

În ritmu-n care trece viaţa mea.

De le-aş pofti să se întoarcă,

Bine-nţeles, vor refuza.

A timpului constantă arcă

Nu-şi va schimba direcţia.

Se duc şi nu se mai întorc,

Oricât de mult aş vrea,

Oricât de mult le - aş plânge,

Căci timpul este viaţă

Şi viaţa nu se-adună,

Viaţa doar se scurge.

Doar priviri

Mă priveşti şi nu spui nimic,

Dar înţeleg totul.

Privirile tale devin cuvinte

Care îmbrăţişează timide neantul.

Ceea ce nu spui,

Eu înţeleg.

Din priviri aud şoapte

Care mă fac să mă pierd.

Nu-ţi mai aud vocea,

Căci îmi şopteşte privirea.

Apoi privirea ta mă strigă

Declarându-şi iubirea.

Maci

Resemnare

Mă las acaparată de nepăsare
Şi nu mai caut portiţe de scăpare
Nici în lacrimi,
Nici în oameni.

Ascund în mine
Urme de pulberi fine
Rămase după înfruntări
Între multe stări.

Macină-n interior
Tristeţe şi mânie. Mă-nfior
De durere, furie!
Ma las în final devorată.

Amalgam de stări...
Ignor vis şi relitate!
Aştept o singură stare:
Sentimentul de resemnare.

Îmi place poezia lui George Coşbuc

Citesc adesea poezia lui George Coşbuc. Are o muzicalitate deosebită şi întotdeauna mă "prinde". Versuri pentru copii, versuri istorice, folclorice sau versuri ce stau sub semnul sentimentelor mă ajută adesea când am nevoie de frumos. Am admirat întotdeauna stilul acestui mare şi activ poet al României. 

Sunt puţini poeţi care pot reda atât de complex stări şi sentimente. Dar versurile lui George Coşbuc se nasc dintr-o plăcută îmbinare a visului şi a realului, într-un mediu adesea idilic.

Măceşi înfloriţi

Pending Between Future and Past

Pending Between Future and Past

I'm pending between future and past,

Unable to live the present.

I'm aware of myself again, at last,

But I still feel like I'd be absent.

I'm pending between you and me,

Though I feel I have no reason to.

I'm simply unable to decide.

Don't ask me why, I don't have a clue.

I'm pending between day and night,

Not knowing what's better to choose.

I want to end this fight

Because I'm aware I'll lose.

I'm confusing the dark and the light

As I've slowly gone blind.

It doesn't matter anyway what's bright

As I only wish access at my mind.

Poezie publicată în S.U.A., în aprilie 2011

Între timp, versurile au fost puţin ajustate pentru a deveni melodie, deşi proiectul respectiv a picat.

Imi place poezia lui Bacovia

Mulţi nu apreciază frumuseţea unei poezii triste. De multe ori ne căutăm un refugiu în poezie şi alegem ca versurile citite să fie vesele, să fie pline de iubire şi să ignore cât mai mult realitatea.

Îmi plac poeziile lui Bacovia pentru realitatea amară şi descrierea sublimă.

Ca tablouri şi fotografii

realiste şi aproape vii,

îţi dau sentimentul că aparţii,

că eşti parte din templul 

în care tristeţea 

face parte din lumea ta.

Fum

Mă zbat în valurile înşelătoare ale iubirii

Şi-ncerc să supravieţuiesc înecului,

Mă-npotrivesc mie, mă-mpotrivesc firii,

Luptând cu teama împotriva eşecului.

Dar nu mai putem fi împreună de acum

Căci eu mi-am luat alt camarad.

De azi mă-nsoţeşte durerea pe drum

Şi mergem împreună pe cioburi de smarald.

În valurile puternice şi reci găsesc

Doar o trezire dureroasă la cruda realitate.

Simt cum cu sufletul mă prăbuşesc

În hăul singurătăţii ce mă devorează cu brutalitate.

Sunt fără vestă de salvare, nu eram pregatită

Şi m-am lovit de multe stânci pe drum.

Mă-ndrept acum, aşa cum sunt, dezamagită

Spre visele şi speranţele-mi transformate-n fum.