A selfish thought

I'll stop.
I'll stop being bad,
I'll stop making people sad,
I'll stop sinning
And fooling around.

I'd stop...
But why stop being who I am?
Why being the victim of others' scam?
Why being week?
Well... I could use this as a trick!

I am a little selfish
And... yes, I 'm fake
But these are my sins.
So, what if I make mistake after mistake?


This is the first draft, unmodified. Inspired by a short conversation between two of my neighbors.
It was really funny listening to that shallow conversation between two women excusing themselves for their behavior by blaming human nature.

Un gând de octombrie

Este frig, este mohorât.

Nu mai sunt culori vii care să imprime sufletelor noastre stări de spirit plăcute. Vântul rece şi tăios îmi cuibăreşte în suflet nostalgia creată de lipsa zilelor calde. Mă ascund după calorifer, împreună cu secundele rămase şi aştept.

Caut în căldura artificială un înlocuitor al zilelor trecute. Caut un soare ce nu va apărea curând.

Simple love

A long time ago

You were my hope,

You were my guiding light,

Into the night, into this world.

But you became a stranger.

You aren’t you anymore;

You’re changing every moment,

Pending between happiness and sore.

A long time ago

You were my friend,

Sharing everything, though,

At that time, I didn’t understand.

Then it was quiet and simple, just the way it was...

Now... there are complicated riddles

And there’s so much fuss!

A long time ago

I was in love with you

Just the way you were in love with me.

And till I realized that, everything was simple:

You and I were friends and we were glad.

Today, that I know how I really feel,

Gladness almost disappeared,

Pain and worry are filling me up:

Sweet, innocent love from the beginning

Slowly took my hope, switched off the light,

And let me crawling and longing;

I’m bleeding by myself,

Wandering alone into the night.


Question: Too dark? Too sad? Too tragic?

Iertare

Te doare?
Mă doare şi pe mine.
Te minţi?
Dacă asta-ţi face bine...


Te-ascunzi?
Asta e... dacă asta vrei...
Te scuzi?
De ce cauţi iertare în ochii mei?

Alte veşti bune

Astăzi, când am deschis mail-ul, am găsit confirmarea că mi se vor publica poezii şi în România.

Se pare că în sfârşit, după restul lumii vine şi România. Dar aştept mai întâi să le văd publicate. Abia apoi mă voi bucura pe deplin de această reuşită.

Joc de creatie

 (Ludic)


Mă atingi,

mă prinzi uşor de mână,

cu putere mă strângi

şi-ncepi să mă-nvârteşti.

Sari,

alergi,

te plimbi năucitor în jurul meu,

ragi precum un leu,

zâmbeşti

şi chicoteşti

precum un ţânc

plin de energie trezit din somn adânc.

Mă ameţesc schimbările tale:

mă-mbrânceşti,

apoi mă ridici de jos,

mă târăşti

şi mă oboseşti.

Te porţi de parcă aş fi un elastic maleabil.

Nu am abilităţi de balerin.

Încerc să ţin pasul

în jocul acesta incontrolabil.

Mă domini când vii,

mă laşi în melancolie când pleci,

sufăr cu tine

şi după tine.

Jocul asta e unul dur.

Creativitate,

m-ai forţat să trişez,

m-ai lăsat să trişez,

am câştigat umil o bătălie,

dar la final, când pleci…

ai mai câştigat un meci.

Inspiraţia şi lipsa ei

Inspirația... acest cuvânt care implică atât de mult pentru unii dintre noi...

A primit atatea definiții, a fost descrisă în fel şi chip, a fost asociată cu noțiuni... dar nu există o definitie suficient de inspirată pentru a defini complexitatea acestei stări, a acestui fapt incontrolabil.

Pentru mine inspirația este demonul nebun ce deține cheia eliberării mele, dar care mă torturează, parcă voit, ca și cum ar avea voință și ăsta ar fi singurul ei scop. Inspirația e starea aia pe care mi-o doresc nebun atunci când n-o am și care-mi lipsește când nu e lângă mine; în același timp este și starea aia chinuitoare care ma torturează atât de mult încât atunci când e prea mult lângă mine îmi doresc să o pierd, să o las în urmă. Inspirația este iubita mea mereu pe dos și cu care nu pot s-o scot la capăt.

Inspirația îmi dă sentimentul unei relații complicate, a unei iubiri cu multe întorsături.

Între mărăcini

Se întâmplă uneori ca unele din cele mai frumoase flori să răsară între spini şi mărăcini.

Dezolant

Oraş
aspru chinuit,
ocolit de vise,
zilnic te privesc atent
cum te prăfuieşti pe veci.
Eşti uitat, pentru eternitate, în trecut.
Încremenit precum e filmul vechi:
Alb-negru şi mut.
Ah, peisaj dezolant,
eşti aşa...
dezarmant.

Letter to you, dearest

Dearest, open your arms

towards me.

Make me smile in the summer's sun.



(Prima încercare de a scrie haiku, poezie tradiţională japoneză - 17 silabe. 
Nu am respectat forma traditională 5+7+5, pentru că este permisă variaţia numărului de silabe pe rând dacă se respectră numărul total)

A Math poem

A reading story

Complete the poem using the following words: one, two, three, four, five, six, seven, eight , nine, ten, multiplied, in order to make the poem rhyme. Ex: story - glory.

I shall tell you a story

About a day of reading full of glory:

It was late,

Maybe around ...................

When I decided

I should read a book.

Just ................

And I chose “Don Juan”.

At page ...........................

I had no clue

What the author

Was talking about.

When I was reading page ..................

Someone knocked at the door.

And what did I see?

A boy? No, there were .....................

I asked them to come inside

And they .........................

When I looked at them,

They weren’t five anymore, they were .......................

From all of them, half come inside

While the other ............... stayed outside.

And then, I started reading again

I reached page ....................

Then, I read till page ..................

And after that, I couldn’t read any other line.

It’s not something I could fix

the fact that I have ..............

At literature.

It appears reading isn’t for me,

It gives me illusions.

So, I’ll stay at Algebra and Geometry.

Activitate pregătită în cadrul parteneriatului de matematică desfăşurat între şcoala noastră şi Serbia.

Căpşunii mei căţărători

Veşti bune!

Este plăcut să primeşti veşti bune. Dar, din păcate, asta nu se întâmplă atât de des pe cât mi-ar plăcea.

Săptămâna aceasta am primit confirmarea pentru publicarea unei a doua poezii în Statele Unite ale Americii.

E plăcut sentimentul de apreciere, de recunoaştere. Mă bucur de el din plin, pentru că vine pe plan internaţional, în lipsa unei aprecieri în România. Şi asta m-a făcut să-mi pun câteva întrebări legate de calitatea poeziei mele. 

Este greu să scrii o poezie bună în limba maternă ceea ce presupune că poezia scrisă într-o altă limbă va fi scrisă ceva mai greu decât de obicei, că va avea o calitate inferioară poeziei pe care o scriem în propria limbă. Oricât de bine am cunoşte o limbă străină, întotdeauna e greu să depăşeşti complet barierele lingvistice, să cunoşti elementele specifice ale literaturii unei alte regiuni, mai ales în ceea ce priveşte poezia.

Şi mă întreb atunci: să fiu eu oare o excepţie? Să scriu poezii bune în engleză şi poezii proaste, slabe calitativ în română? Ar fi şi asta ceva...Nu mă omor după recunoaşterea pe care aş putea să o obţin în România. E clar că dacă aş putea alege între aprecierea din ţară şi cea din afară, as alege-o pe cea care am atins-o deja.

În ultimul an de zile, ocazional, am participat la concursuri de poezie în România (vreo 4-5), sperând la un feedback pozitiv. Nu s-a întâmplat. Am reuşit să observ totuşi un tipar în desfăşurarea acestor evenimente. Un tipar pe care n-o să-l critic eu. Am analizat poeziile celor care erau publicaţi în antologii, celor care sunt implicaţi în proiecte şi sunt în "sufletul" evenimentelor de genul ăsta. Şi mi-am dat seama că nici nu îmi mai doresc să scriu pentru publicare în România. Aşa că am expediat o poezie la o revistă mare şi destul de selectivă din SUA. Răspunsul a venit repede şi a fost unul pozitiv. M-am bucurat şi nu am putut să nu mă întreb cum de am reuşit acolo, când aici după atâtea încercări nu am reuşit. Ori sunt excepţia, ori americanii ăştia publică orice şi sunt complet lipsiţi de aşteptări (a se citi ironic). Nu cred că este vorba de nicuna din cele două situaţii. Dar nu voi critica.

Mă bucură faptul că poezia mea ajunge să fie aleasă de editori americani şi citită într-o altă ţară. Această a doua publicare (de menţionat 2 reuşite din 2 încercări) este pentru mine o confirmare. O confirmare că persoane cu experienţă şi fără interese au găsit poezia MEA ca fiind interesantă pentru cineva. 

Cred că mă voi mulţumi cu America dacă în România nu se poate!

Fotografii ale iubirii

Paşi nesiguri, hol întunecat,

Privire în ceaţă, gând negat,

Iubire pierdută, iubire rătăcită,

Raţiune în dubii, nesigură.

Lacrimă, tristeţe, furie…

Optimism – penurie.

Cerere, dorinţă, rugăciune,

Speranţă umbrită de amărăciune.

Ţipăt şi ecou, disperare,

Privirea celorlalţi – nepăsare.

Somn fără odihnă,

Suflet fără vină.

Zâmbet dulce. Sărut?

Îmbrăţişare? Mângâiere?

Clipă, secundă, minut:

Iubire cuprinsă de durere.

Suflet în amăgire,

Frământare fără răspuns,

Dorinţă nerostită de mai bine,

Gând ascuns, de nepătruns.

Of, dulce sărutare…

Sentiment cald de bine…

Privire, tentaţie. Încercare?

Ce ne reţine?

Îmi place Mircea Eliade

Fantasticul, misticul, misterul şi surpriza sunt elementele pe care la caut atunci când citesc. Ador firul narativ al cărţilor cu un timp imprecis sau îndepărtat; o lume într-o perioadă necunoscută, într-o vreme de nerecunoscut, reguli diferite de cele pe care le cunoaştem.

Mircea Eliade este unul din autorii mei preferaţi. Cu toate că l-am descoperit destul de târziu, în liceu am citit cu plăcere şi fascinaţie "Domnişoara Christina", "Nopţi la Serampore", "Nuntă în cer", "Maitreyi" şi "Romanul adolescentului miop".Aceste opere captivante mă fac să păşesc imaginar pe tărâmuri necunoscute şi fascinante, îmi oferă senzaţia copilăriei eterne şi mă fac să zâmbesc.

Mă întreb care ar fi fost impactul lui Eliade daca ar fi fost contemporan şi american... Cred că aşa ar fi fost cu adevărat apreciat la nivel universal. Doar un gând...

Cred că oricare din scrierile lui Eliade ar face filme grozave. Iar acele filme ar atrage,poate, mai mult tineretul spre descoperirea literaturii de calitate. Dar asta e doar părerea mea.

Maci şi măceşi

Viaţa se scurge

Se scurg uşor secundele,

Cu toate că sunt grele;

Se scurg spre undeva, nu orişiunde,

Păşind mai repede ca umbrele,

Dar mai încet ca visele ce-apar

În suflet nestatornic şi hoinar.

Se scurg secundele,

Trecând adesea pe la uşa mea,

Prea-ncet, prea repede,

În ritmu-n care trece viaţa mea.

De le-aş pofti să se întoarcă,

Bine-nţeles, vor refuza.

A timpului constantă arcă

Nu-şi va schimba direcţia.

Se duc şi nu se mai întorc,

Oricât de mult aş vrea,

Oricât de mult le - aş plânge,

Căci timpul este viaţă

Şi viaţa nu se-adună,

Viaţa doar se scurge.

Doar priviri

Mă priveşti şi nu spui nimic,

Dar înţeleg totul.

Privirile tale devin cuvinte

Care îmbrăţişează timide neantul.

Ceea ce nu spui,

Eu înţeleg.

Din priviri aud şoapte

Care mă fac să mă pierd.

Nu-ţi mai aud vocea,

Căci îmi şopteşte privirea.

Apoi privirea ta mă strigă

Declarându-şi iubirea.

Maci

Resemnare

Mă las acaparată de nepăsare
Şi nu mai caut portiţe de scăpare
Nici în lacrimi,
Nici în oameni.

Ascund în mine
Urme de pulberi fine
Rămase după înfruntări
Între multe stări.

Macină-n interior
Tristeţe şi mânie. Mă-nfior
De durere, furie!
Ma las în final devorată.

Amalgam de stări...
Ignor vis şi relitate!
Aştept o singură stare:
Sentimentul de resemnare.

Îmi place poezia lui George Coşbuc

Citesc adesea poezia lui George Coşbuc. Are o muzicalitate deosebită şi întotdeauna mă "prinde". Versuri pentru copii, versuri istorice, folclorice sau versuri ce stau sub semnul sentimentelor mă ajută adesea când am nevoie de frumos. Am admirat întotdeauna stilul acestui mare şi activ poet al României. 

Sunt puţini poeţi care pot reda atât de complex stări şi sentimente. Dar versurile lui George Coşbuc se nasc dintr-o plăcută îmbinare a visului şi a realului, într-un mediu adesea idilic.

Măceşi înfloriţi

Pending Between Future and Past

Pending Between Future and Past

I'm pending between future and past,

Unable to live the present.

I'm aware of myself again, at last,

But I still feel like I'd be absent.

I'm pending between you and me,

Though I feel I have no reason to.

I'm simply unable to decide.

Don't ask me why, I don't have a clue.

I'm pending between day and night,

Not knowing what's better to choose.

I want to end this fight

Because I'm aware I'll lose.

I'm confusing the dark and the light

As I've slowly gone blind.

It doesn't matter anyway what's bright

As I only wish access at my mind.

Poezie publicată în S.U.A., în aprilie 2011

Între timp, versurile au fost puţin ajustate pentru a deveni melodie, deşi proiectul respectiv a picat.

Imi place poezia lui Bacovia

Mulţi nu apreciază frumuseţea unei poezii triste. De multe ori ne căutăm un refugiu în poezie şi alegem ca versurile citite să fie vesele, să fie pline de iubire şi să ignore cât mai mult realitatea.

Îmi plac poeziile lui Bacovia pentru realitatea amară şi descrierea sublimă.

Ca tablouri şi fotografii

realiste şi aproape vii,

îţi dau sentimentul că aparţii,

că eşti parte din templul 

în care tristeţea 

face parte din lumea ta.

Fum

Mă zbat în valurile înşelătoare ale iubirii

Şi-ncerc să supravieţuiesc înecului,

Mă-npotrivesc mie, mă-mpotrivesc firii,

Luptând cu teama împotriva eşecului.

Dar nu mai putem fi împreună de acum

Căci eu mi-am luat alt camarad.

De azi mă-nsoţeşte durerea pe drum

Şi mergem împreună pe cioburi de smarald.

În valurile puternice şi reci găsesc

Doar o trezire dureroasă la cruda realitate.

Simt cum cu sufletul mă prăbuşesc

În hăul singurătăţii ce mă devorează cu brutalitate.

Sunt fără vestă de salvare, nu eram pregatită

Şi m-am lovit de multe stânci pe drum.

Mă-ndrept acum, aşa cum sunt, dezamagită

Spre visele şi speranţele-mi transformate-n fum.