ploaie

Plouă. Plouă de prea mult timp și starea asta de poezie bacoviană se cuibărește în suflete, schimbându-ne dispoziția. Mă simt ca într-o zi de toamnă târzie, într-o casă mult prea goală pentru a mai putea zâmbi în ciuda ploii.

Parcă simt picăturile de ploaie ironizând-mă și adâncind starea de melancolie și de gri de care nu mai scap de câteva săptămâni.

Sper că soarele va răsări cât de curând.

Fără suflet. Trist

Trebuie sa ne ingrijim de un singur lucru in viata asta: de suflet. n-ar trebui sa fie greu. ne nastem cu el, ne defineste si tot ce facem in viata facem pentru suflet. sau asa ar trebui. dar nu mai e asa....

din ce in ce mai des observ ca sufletul nu mai conteaza.... nu ne mai cultivam, nu ne mai formam gusturi, nu ne mai respectam ca oameni, nici pe noi insine si nici semenii. am devenit egoisti dar nu e un egoism care sa fie benefic sufletului (da, eu cred ca exista asa ceva), ci am devenit egoisti intr-un fel care ne distruge sufletul. am devenit mai mult decat egoisti, suntem egocentrici. suntem interesati, suntem avizi de bani si putere, suntem avari din punct de vedere economic dar si emotional, psihologic, sentimental si cultural. nu ne mai intereseaza persoane, nu mai vrem pe nimeni, vrem doar nimicuri. ne croim o viata falsa, bazata pe adunatul a cat mai multor nimicuri, a tuturor lucrurilor banale si nesemnificative pe care le vor toti. nu mai stim sa fim oameni. suntem fixati pe lucruri pe care nu le analizam si nu le cunoastem valoarea, avem in jurul nostru oameni pe care nu ii vrem. nu mai stim sa visam, nu mai avem idealuri, doar ne dorim dar asteptam zane sa ne implineasca aceste asteptari. nu mai avem identitate, vointa, credinta, interese "interesante". suntem niste falsi care se ascund in fata unor masti, pe care din ignoranta si orgoliu le consideram perfecte, pentru a nu fi renegati de ceilalti. nu vrem sa parasim turma desi nu ne place. nu mai avem valori,nu mai suntem oameni de caracter, nu mai avem personalitate, nu mai incercam sa fim noi. nu mai avem timp, nu ne mai facem timp, nu mai stim, nu mai credem, nu mai spunem, nu mai facem, nu mai avem, nu mai vrem, nu mai dam, nu mai luam, nu mai cercetam, nu mai simtim, nu mai iubim.

nu mai stim sa fim noi.

nu mai stim daca mai avem suflet.

nu mai stim sa avem grija de suflet.

nu mai stim sa fim esenta, suntem ca ploaia.

suntem slabi. nu avem scuza.

suntem pesimisti si gandim negativ

suntem horror; avem sufletele in paragina, macinate de multe rele

suntem suflet"-less"

Writer's Block

The artist inside

Is striving for happiness

Without much success.

In a funny note, a haiku related to my lack of motivation which occurs quite often. What's intriguing, every single time I cannot write, I come up with series of haiku.

Quite strange!

Discrepancy

(My  reality)

You don’t see it, but I do

And you want to see it, too.

Still, I want to keep it just for me

And keep pretending it’s poetry.

You look around, but you don’t see.

It’s nothing, it’s nowhere;

I see a shadow, hear a whisper

And take all these as true and fair.

You don’t feel it, but I do.

And you want to feel it, too.

Still, I want to keep it personal...

I’m dreaming and hoping not to fall.

You look around. Still, you don’t see.

Though it’s everywhere, it’s just for me.

I see the shadow, I hear the wisper...

It charms me and I accept it as my reality.

First published in "Contemporary Poetry Digest Monthly" in 2011, the November issue. It also appeared in the annual anthology "From the Heart", 2011, December.